marți, 3 ianuarie 2012

Actor în drama frunzelor





Căutând cuvântul care să spargă tăcerea am băut tot vântul îndoit cu cântec. Gata!... 
Vremea pierderii timpului s-a dus! 
Voi rosti primul cuvânt ce-mi va trece prin palme.
Vai, dar palmele îmi sângerează de la cuiele tăcerilor și de la spinii trandafirilor sau poate de la conturul sânilor tăi.
Oare de ce l-a înzestrat Dumnezeu pe om cu palme?...
Dar nu mai am timp de pus întrebări, căci bătrâneţea câinoasă mi se holbează prin suflet ca o gură de rai, mucegăită. 
Şi mai trebuie să-mi bandajez palmele cu amurguri violete, şi mai trebuie să-mi plec capul în faţa slăbiciunii pietrei, şi mai trebuie să mă joc cu ochii tăi de-a albastrul cerului.
Şi mai trebuie...
Dar nu!... Oricum nu mai am timp să găsesc cuvântul.
Voi aştepta tăcerea cu pâine şi sare şi mă voi duce să joc în drama frunzelor.

Comentarii


= O proză lirică

bine închegată. Un text gravitând în jurul ideii propriului EU unde glisarea timpului pe un fundal al detaliilor palpabile denotă ORIGINALITATE.



Asemenea texte divulg adevăratul talent de autor.

+ O scriitură...


O scriitură în care omul, de multe ori stingher actor pe banala scenă a vieţii, joacă un rol fecund în "drama frunzelor". Drama toamnei din sufletul său. Imagini ce denotă forţă lirică, amalgam surprinzător de fin şi profund pe axa - "cuiele tăcerilor" - "spinii trandafirilor" - "conturul sânilor tăi" ( evocare plastică a suferinţei verbale, olfactive şi tactile pe care uneori iubita o lasă ca amprentă fatală pe sufletele noastre).

Amurgurile violete, care augmentează "bătrâneţea câinoasă", ne vor înconjura şi vom întâmpina cu simbolul fertilităţii (pâine şi sare) ultimul cuvânt.

După care se va aşterne tăcerea...


Cu prietenie, Emil Iliescu

Un comentariu:

  1. COMENTARII
    = O proză lirică
    Nicolae CORNESCIAN

    bine închegată. Un text gravitând în jurul ideii propriului EU unde glisarea timpului pe un fundal al detaliilor palpabile denotă ORIGINALITATE.



    Asemenea texte divulg adevăratul talent de autor.
    + O scriitură...
    Emil Iliescu


    O scriitură în care omul, de multe ori stingher actor pe banala scenă a vieţii, joacă un rol fecund în "drama frunzelor". Drama toamnei din sufletul său. Imagini ce denotă forţă lirică, amalgam surprinzător de fin şi profund pe axa - "cuiele tăcerilor" - "spinii trandafirilor" - "conturul sânilor tăi" ( evocare plastică a suferinţei verbale, olfactive şi tactile pe care uneori iubita o lasă ca amprentă fatală pe sufletele noastre).

    Amurgurile violete, care augmentează "bătrâneţea câinoasă", ne vor înconjura şi vom întâmpina cu simbolul fertilităţii (pâine şi sare) ultimul cuvânt.

    După care se va aşterne tăcerea...


    Cu prietenie, Emil Iliescu

    RăspundețiȘtergere